In ingineria geotehnica, compactarea solului este procesul in care o solicitare aplicata pe un sol determina densificarea deoarece aerul este eliminat dintre granulele solului. Atunci cand se aplica tensiuni care cauzeaza densificarea datorita deplasarii apei (sau a altui lichid) dintre granulele solului, are loc consolidarea, nu compactarea. In mod normal, compactarea este rezultatul masinilor grele care comprima solul, dar poate aparea si datorita trecerii (de exemplu) animalelor.
Compactare drumuri
In stiinta si agronomia solului, compactarea solului este, de obicei, o combinatie intre compactarea si consolidarea acestuia, deci poate aparea din cauza lipsei de apa in sol, stresul aplicat fiind aspiratia interna datorata evaporarii apei, precum si datorita trecerii unor animale grele pe pamant. Pamanturile afectate devin mai putin capabile sa absoarba precipitatiile, sporind astfel scurgerea si eroziunea. Plantele au dificultati in solul compactat deoarece mineralele sunt presate, lasand putin spatiu pentru aer si apa, care este esential pentru cresterea radacinilor. Animalele de asemenea, considera ca este un mediu ostil, deoarece solul mai dens este mai greu de penetrat. Capacitatea unui sol de a se recupera de la acest tip de compactare depinde de climat, mineralogie si fauna. Solurile cu o capacitate mare de frecare, cum ar fi vertisolurile, se recupereaza rapid de la compactare, cand conditiile de umiditate sunt variabile. Dar argilele care nu se fisureaza pe masura ce se usuca nu se pot recupera de la compactare pe cont propriu decat daca gazduiesc animale care traiesc in sol, cum ar fi rame.
Compactarea solului este o parte vitala a procesului de constructie. Este utilizata pentru a sustine entitatile structurale, cum ar fi fundatiile de constructie, drumurile, pasarelele si structurile de retinere a pamantului. Pentru un anumit tip de sol, anumite proprietati pot determina daca este mai mult sau mai putin de dorit sa se efectueze in mod adecvat operatiunea de compactare pentru o anumita situatie. In general, solul selectat ar trebui sa aiba o rezistenta adecvata, sa fie relativ incompresibil, astfel incat tasarea viitoare sa nu fie semnificativa, sa fie stabil impotriva modificarii volumului deoarece continutul de apa sau alti factori variaza, sa fie durabil si sigur impotriva deteriorarii si sa aiba o permeabilitate adecvata.
Atunci cand o zona trebuie umpluta sau compactata, solul este plasat in straturi numite ascensoare. Capacitatea primelor straturi de umplere de a fi compactate corespunzator va depinde de starea materialului natural. Daca materialul necorespunzator este lasat acesta se poate comprima pe o perioada lunga de timp sub greutatea umpluturii de pamant, cauzand fisuri de asezare in umplutura sau in orice structura sustinuta de umplere. Pentru a determina daca solul natural va sustine primele straturi de umplere, o zona poate fi verificata. Tasararea consta in folosirea unui echipament de constructie greu (in mod obisnuit, a unui echipament de compactare greu sau a unui echipament de tractare) care sa se deplaseze pe locul de umplere si sa urmareasca dezvaluirea deformarilor.